duminică, 22 martie 2009

Un adevar ce trebuie spus


Desigur ca ati citit ani la randul prin presa romanesca ca pilotul roman Jean Calcianu a castigat in 1939 Marele Premiu al orasului Belgrad. Realitatea este cu totul alta, si ea nu scade cu nimic din palmaresul marelui pilot roman.

Cursa de la Belgrad a avut loc pe data de 3 septembrie 1939 si avea sa fie ultimul Grand Prix desfasuarat in Europa, pana dupa cel de-al doilea Razboi Mondial. In clasamentul general se cumulau punctele obtinute in cursele desfasurate in Germania (Nürburgring), Elvetia (Bremgarten), Belgia (Spa-Francorchamps) si Franta (Reims-Gueux), restul curselor, printre care si cele desfasurate la Belgrad si Bucuresti in 1939, fiind un instrument util de promovare a marcilor participante cat si de antrenament. Asta nu insemna insa ca marile echipe ale momentuluinu nu le acordau importanta, dimpotriva, rivalitatea era atat de mare incat fiecare cursa prilejuia mari batalii. Circuitul belgradean masura 2790 m si era unul stradal, situat in zona parcului Kalemegdan, in unele portiuni existand treceri peste sine de tramvai. Erau parcurse 50 de tururi care insumau 139,5 km. Dupa sesiunea de calificari pole position-ul a fost castigat de Mercedes, prin Manfred von Brauchitsch (1:14.2). Lang, care fusese cel mai rapid pana la prestatia colegului sau, a dorit sa revina pe pista insa Neubauer, seful echipei Mercedes, l-a oprit. Castigatorul Marelui Premiu al Belgradului, cursa denumita Belgrad Cuty Race, a fost Tazio Nuvolari (Auto Union D – cu timpul 1:04:03.8), urmat de Manfred von Brauchitsch (Mercedes W154 + 7.6) si Hermann Paul Müller (Auto Union D +31.6). In cursa au mai luat startul pilotul privat local, Boško Milenković (care a concurat pe un batran Bugatti T51), care a reusit sa se claseze pe a patra pozitie (la 19 tururi) si Herman Lang (Mercedes W154) care a condus la schimb cu Walter Bäumer abandonat in urma unui accident petrecut in turul al 17-lea. Pilotii Maserati (Villoresi si Pietsch) si Alfa Romeo (Sommer) nu s-au prezentat la cursa iar Stuck si Bigalke de la Auto Union nu au luat startul. In a doua zi de antrenamente vestea ca Germaniaa invadat Polonia a cazut ca un traznet. Organizatorii, pusi in fata unui dezastru financiar, au facut mari eforturi sa convinga echipele germane sa nu renunte la cursa. In dimineata cursei a sosit vestea ca Anglia a declarat razboi Germaniei. Intoarcerea in Germania s-a facut prin Slovenia si Austria, pe drumuri secundare de munte, existand zvonul ca in Ungaria se pregatea confiscarea combustibilului (in convoi exista o cisterna cu combustibil special de curse). Sosite la uzinele constructoare. Camioanele au fost rechizitionate de armata germana. Cortina avea sa cada peste cursele de automobile pana la sfarsitul razboiului.

Dupa desfasurarea cursei a fost organizata pe acelasi circuit o cursa la categoria “Sport” unde a participat romanul Jean Calcianu alaturi de o serie de piloti locali. “Mosu” cum era poreclit de prieteni nea Jean, a castigat detasat cursa, concurand cu o Alfa Romeo. Masina, care fusese cumparat in stare de epava si reparata de Calcianu, fusese utilizata in trecut de echipa de competitii a uzinei milaneze, Nuvolari activand pentru Alfa Romeo inainte sa ajunga la Auto Union. De aici s-a nascut legenda ca Tazio Nuvolari si-ar fi recunoscut fosta masina. S-a mai spus in presa romaneasca a anilor ‘70-80 ca Nuvolari l-ar fi complimentat pe Calcianu, pentru repararea masinii (vanduta cu motorul distrus) si maiestria cu care evoluase, ba mai mult, ca a vrut sa faca un tur de circuit cu fosta sa masina dar sefii Auto Union s-au opus din ratiuni de imagine. Aceste lucruri pot fi posibile, ceea ce este insa straniu este cum nimeni din presa romanesca, timp de decenii, nu s-a intamplat ce facea Tazio Nuvolari la Belgrad, ba din contra, am intalnit chiar recent si dezvoltarea povestii, cum ca Nuvolari a fost invins de Calcianu. Lucrurile ar fi putut fi astfel clarificate cand Calcianu era in viata. Trebuie sa mentionez ca au fost si oameni care mi-au reprosat ca am readus adevarul in acesta poveste. Mi se pare insa nefiresc sa continuam sa ne mintim singuri. Personal sunt un mare fan al lui Calcianu, si am in general un cult pentru toti pilotii romani din perioada de pionerat a automobilismului, cu mari eforturi am reusti sa strang in timp multe obiecet legate de activitatea sa (cupe, medalii, fotografii, documente) asa incat nu ma poate acuza nimeni de “daramare unui mit”, cum s-a exprimat intr-o discutie privata un coleg jurnalist acum ceva vreme. Jean Calcianu a fost un mare pilot, un mecanic de exceptie, calitati care l-au facut pe insasi maestrul absolut al industriei de automobile, Ettore Bugatti, sa-l angajeze pentru o buna perioada de timp in uzina sa. Este evident si vreau sa subliniez faptul ca in toata cariera sa Jean Calcianu a concurat in cursele internationale cu masini mult inferioare adversarilor sai. Daca ar fi avut sansa sa intre intr-o echipa de uzina Calcianu ar fi scris altfel istoria automobilismului romanesc. Palmaresul si cariera sa raman insa stralucite si fara aceasta victorie care ii este atribuita eronat. Fotografia care ilustreaza acest material mi-a fost trimisa cu multi ani in urma de un batran istoriograf sarb, care a scris o carte despre cursa belgradeana. Informatiile asternute mai sus mi-au fost confirmate si le-am completat din mai multe surse credibile, asa incat ii invit pe cei care inca mai cred in povesti cu zmei sa mai reflecteze.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu